GRADINA LUI DUMNEZEU

În grădina Lui Dumnezeu
Am fost sădită... un pom și eu.
M-a curățit ca să rodesc.
Roade bune să dăruiesc.
Cuvântul e hrana ce mă crește,
Apa Vie... ce setea-mi potolește.

Rădăcina vieții e în Scriptură,
Înfiptă într-o sfântă împletitură.
Vântul oricât bate nu poate smulge
Pomul sădit cu a lui Isus sânge.
Dacă furtuni mari se dezlănțuie,
Pomul în Cuvânt se înlănțuie.

Și Soarele mai frumos răsare.
Cu raze calde... mângâietoare.
Și-n ramuri florile se înmulțesc,
Tot mai multe poame... rodesc.
Poruncile Domnului ferme,
Nu lasă să mișune vrun vierme.

Curăță pomul de orice insecte.
Poamele să nu fie defecte.
Și verifică bine... fiecare rod.
Consemnând totul în izvod.
Gradina... e... sub a Sa privire,
S-aducă roade... din iubire.

Fă din mine, Isus, un pom bun,
O mărturie bună... să depun.
Să caute hrană sfântă... orice om.
Văzând... roadele bune din pom.
Să se întoarcă toți în Grădina Ta,
Departe de Tine... să nu poată sta.

Izvod=document, registru, dovadă, înscris, însemnare.